ÎN CINE NE ÎNCREDEM?
Mintea părinţilor este adesea bântuită de fel de fel de întrebări: Cum: va afecta disciplina dezvoltarea personalităţii la copii? Ce este de făcut când nu sunt de acord cu modul în care soţul sau soţia îmi tratează copiii? Cum trebuie abordat un copil încăpăţânat? Poate un părinte să supravieţuiască nevătămat crizei de adolescenţă? Ce este de făcut atunci când copiii găsesc mereu scuze refuzând să asculte cu promptitudine de părinţi? Ce să fac dacă copilul meu e mai plin de energie şi mai pus pe şotii decât alţii de vârsta lui? Trece copilul meu printr-o perioadă de tranziţie ori de revoltă faţă de autoritatea părinţilor? Trebuie să i se ceară unui copil cu probleme emoţionale să asculte întru totul de părinţi? Cum trebuie un carinte să abordeze vârstele critice din viaţa copilului?
Trăim într-o societate inundată de fel de fel de informaţii. Practic, poţi afla zeci de mii de lucruri în orice subiect care te-ar putea interesa. Ne stă la dispoziţie un rezervor de informaţii mult mai bogat decât au avut stră-cnoşii noştri cu un deceniu în urmă. Descoperirile din ultimii ani din toate ccmeniile vieţii îţi iau răsuflarea. Computerul îţi oferă acces imediat la fel ce fel de date de actualitate.
Trăim într-o societate inundată de informaţii, dar plină de aroganţă şi cosită de înţelepciune. Aroganţa aceasta are la rădăcină ideea eronată că — ulţimea de cunoştinţe tehnice pe care omul de astăzi le posedă este echivalentă cu înţelepciunea. Adevărata înţelepciune însă înseamnă o -.iată trăită în temere de Dumnezeu. A fi înţelept înseamnă a trăi în prezenţa lui Dumnezeu. Un om înţelept urmează planul lui Dumnezeu.
Mintea părinţilor este adesea bântuită de fel de fel de întrebări: Cum: va afecta disciplina dezvoltarea personalităţii la copii? Ce este de făcut când nu sunt de acord cu modul în care soţul sau soţia îmi tratează copiii? Cum trebuie abordat un copil încăpăţânat? Poate un părinte să supravieţuiască nevătămat crizei de adolescenţă? Ce este de făcut atunci când copiii găsesc mereu scuze refuzând să asculte cu promptitudine de părinţi? Ce să fac dacă copilul meu e mai plin de energie şi mai pus pe şotii decât alţii de vârsta lui? Trece copilul meu printr-o perioadă de tranziţie ori de revoltă faţă de autoritatea părinţilor? Trebuie să i se ceară unui copil cu probleme emoţionale să asculte întru totul de părinţi? Cum trebuie un carinte să abordeze vârstele critice din viaţa copilului?
Trăim într-o societate inundată de fel de fel de informaţii. Practic, poţi afla zeci de mii de lucruri în orice subiect care te-ar putea interesa. Ne stă la dispoziţie un rezervor de informaţii mult mai bogat decât au avut stră-cnoşii noştri cu un deceniu în urmă. Descoperirile din ultimii ani din toate ccmeniile vieţii îţi iau răsuflarea. Computerul îţi oferă acces imediat la fel ce fel de date de actualitate.
Trăim într-o societate inundată de informaţii, dar plină de aroganţă şi cosită de înţelepciune. Aroganţa aceasta are la rădăcină ideea eronată că — ulţimea de cunoştinţe tehnice pe care omul de astăzi le posedă este echivalentă cu înţelepciunea. Adevărata înţelepciune însă înseamnă o -.iată trăită în temere de Dumnezeu. A fi înţelept înseamnă a trăi în prezenţa lui Dumnezeu. Un om înţelept urmează planul lui Dumnezeu.
Curentele contemporane
Părinţii zilelor noastre sunt bombardaţi cu fel de fel de sfaturi privind modul de creştere al copiilor. Sfaturile provin din nenumărate surse c cinând amprenta diferitelor filozofii contemporane. Toate aceste sfaturi ciunate reprezintă nimic mai mult decât un conglomerat de păreri contradictorii, strigate în gura mare de deţinători.
Rezultatul acestei confuzii generale nu e deloc încurajator. Familiile ccn zilele noastre au devenit ca arenele unei scene haotice, în pragul de-castrului. Mulţi dintre părinţii care se confruntă cu probleme familiale se resemnează adesea, şi în disperarea lor nu fac decât să aştepte o minune, ori să se întrebe dacă nu ar fi fost mai bine să nu fi avut copii. Părinţii creştini sunt confruntaţi cu aceleaşi sfaturi provocatoare de confuzie. Mulţi dintre experţii care acordă sfaturi pe această temă nu fac altceva decât să combine psihologia umanistă cu principiile Bibliei. Aceştia accentuează cu plăcere ideea că „orice adevăr este adevărul lui Dumnezeu." Ei scot în evidenţă faptul că „Biblia nu dă instrucţiuni pentru construirea unui avion ori a unei lucrări dentare". în concluzie, părerea lor este că „aurul trebuie căutat oriunde zace", deci orice fel de informaţie este valoroasă pentru creştin. Raţionamentul lor ignoră însă faptul că matematica, fizica, şi chimia sunt discipline care nu fac referinţă la problemele fundamentale ale existenţei spirituale. De multe ori sfaturile lor par a fi creştine, fiind însă fundamentate pe un sistem de idei opus lui Dumnezeu: psihologia umanistă, care este de fapt religie, nu ştiinţă. Această religie pseudo-ştiinţifică a fost fondată de oameni ce au încercat să ofere fel de fel de alternative la problemele de bază ale omenirii, probleme adresate în mod clar în Biblie: originea, natura şi destinul omului, problema păcatului şi a vinovăţiei. Mulţi sunt sfătuitorii care combină aceste ingrediente cu spoiala cunoştinţelor clinice, acoperindu-le mai apoi cu o glazură subţire de versete biblice. Totul pare rezonabil din punct de vedere spiritual, nefiind de fapt decât o reţetă pentru confuzie generală.
Dumnezeu nu doreşte ca poporul Său să explore abisul întunecimii înainte de a savura adevărata cunoaştere a binelui (Romani 16:19b). Satana apare ca un înger al luminii, ademenindu-i cu bucurie pe cei neprevăzători şi conducându-i pe calea pierzării.
Înţelepciunea dumnezeiască
Filozofiile efemere ale oamenilor, opuse total principiilor dumnezeieşti, nu oferă înţelepciunea de care au nevoie părinţii în dificila lor misiune. înţelepciunea nu stă în puterea omului (Ieremia 10:23). Sursa înţelepciunii este Domnul Isus Hristos, Cuvântul Său.
Creatorul acestui univers este Cel ce oferă soluţii clare la situaţiile confuze şi haotice ale familiei contemporane. Cuvântul Său oferă familiei principii dumnezeieşti de viaţă, călăuzind-o înspre limanurile senine. Orice părinte poate cu siguranţă aplica aceste principii. Progresul său pe calea Domnului este garantat. O educaţie înaltă, ori o inteligenţă sclipitoare, ori o avere nu sunt condiţii necesare. Singura condiţie necesară este ascultarea necondiţionată de Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu este clar, contrastând filozofiile contemporane în mod definitiv. Epoca contemporană nu se deosebeşte cu nimic de cea în care a trăit profetul Isaia. Filozofia omului nu poate decât să şchiopăteze în incoerenţe spirituale. Orice filozofie ce nu corespunde totalmente cu principiile biblice este cât se poate de greşită, aducând limic mai mult decât durere şi confuzie (Isaia 8:19-22). Cuvântul lui Dumnezeu precede toate filozofiile omeneşti. Cel ce II are pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor va respinge orice sfat care contrazice cuvintele lui Dumnezeu din Biblie şi va fi atent ca nimeni să nu-1 „fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor , după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos" (Coloseni 2:8).
Din moment ce Hristos este atotcunonscător, principiile Sale sunt suficiente în a-i călăuzi pe părinţi pe calea adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este uşor de înţeles şi plăcut la auz. Este de folos celor mai slabi cu duhul Psalm. 119:130). Mama unui tânăr a fost odată întrebată: „Sunteţi cumva expertă în educarea adolescenţilor ?" Ea a răspuns: „Nu, fiecare adolescent e diferit." Aparenta ei modestie indică de fapt o serioasă deficienţă. Această femeie nu ştie cât de importantă e Biblia în educaţia copiilor. Orice părinte poate deveni un expert în educarea copiilor în măsura în care este gata să studieze învăţăturile biblice. Standardele Bibliei se aplică în aceeaşi măsură copiilor cât şi părinţilor. înţelepciunea părinţilor este oroporţională cu gradul de aprofundare al Scripturii.
Părinţii ce-L iubesc pe Dumnezeu vor medita şi respecta cuvântul Său si apoi, fiindcă aplică legile divine în viaţa lor vor ajunge să aibă mai multă pricepere decât toţi acei profesori sofisticaţi, decât majoritatea autorităţilor în materie. Vor şti să urască orice filozofie ce se opune învăţăturii lui Dumnezeu (Ps. 119:97-104).
Părinţii care ascultă de Dumnezeu vor deveni ca şi Domnul Isus Hristos, a cărui învăţătură era de la Dumnezeu, nu o învăţătură dobândită în şcoli (Ioan 7:15-17). Cu ajutorul lui Dumnezeu, un cuplu tânăr şi fără experienţă poate deveni expert în creşterea copiilor.
O tânără avea grijă de copilul unui profesor universitar, doctor în antropologie, a cărui soţie tocmai se pregătea să-şi ia doctoratul în sociologie. Copilul avea patru ani. Era deosebit de isteţ şi avea un vocabular uluitor. Era însă şi neastâmpărat iar părinţii cu greu îl puteau stăpâni. Dacă nu-i plăcea ceva ce făcea mama lui, o lovea cu mâna peste faţă. Puţin supărată, ea îi răspundea: „Ce s-a întâmplat? Cu ce te-am supărat?" Dacă măi vorbea la telefon, trebuia să-1 roage pe fiu la fiecare zece minute să stea liniştit şi să nu-i conturbe conversaţia.
Tânăra care îngrijea de el, i-a cerut cu fermitate copilului să se poarte cuviincios. Băiatul a înţeles ce i se cere şi s-a supus. Cei doi se înţelegeau zt minune. După câteva luni de zile, profesorul a remarcat diferenţa şi i-a spus tinerei: „Nu înţeleg. Fiul nostru e atât de cuminte şi liniştit când e cu tine." Chiar dacă nu avea nici un fel de experienţă, Biblia a ajutat-o pe această tânără să fie mai înţeleaptă decât părinţii ce aveau studii superioare. Părinţii ce caută răspunsuri pentru întrebările lor la Dumnezeu sunt ilustraţi în capitolul cincizeci din cartea lui Isaia. Dat fiind că învăţătura lor provine de la Dumnezeu, purtarea lor va fi plină de înţelepciune, ştiind să învioreze pe copilul dezamăgit ori supărat, ştiind să-1 mângâie pe soţ în oboseala ori suferinţa lui (Isaia 50:4). Aceşti părinţi şi-au întors feţele spre Dumnezeu, ascultând de El, indiferent de preţul acestei ascultări, ferm convinşi că adevărul administrat după planul lui Dumnezeu are un efect tămăduitor, ferm convinşi că filozofiile omeneşti vor fi nimicite la vremea hotărâtă (Isaia 50:8,9). în vremuri grele ei vor urma pe Dumnezeu plini de hotărâre, conştienţi că „lumina" celui rău duce la pierzare (Isaia 50:10-11).
Multe voci se fac auzite astăzi, dar glasul lui Dumnezeu le acoperă, garantând înţelepciune de părinte pentru toţi cei ce-L ascultă: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările" (Proverbe 3:5-6). Acel ce a creat întreg universul şi a instituit familia ne cheamă să venim la El pentru a primi adevărata cunoaştere a binelui.
Aplicaţie personală
Ascultarea consistentă şi fidelă de poruncile lui Hristos transformă fiecare domeniu al vieţii de familie, al vieţii fiecărui individ. Părinţii care îl au pe Domnul Isus ca Domn vor deschide larg porţile sufletului ca adevărul să intre şi să locuiască în ei. Ei vor fi gata să-şi schimbe comportamentul cu orice preţ, dacă acesta nu se dovedeşte a fi la înălţimea cerinţelor Cuvântului Sfânt. Chiar dacă procesul de reînnoire a inimii e dureros, ei ştiu că orice altă alternativă este mult mai scumpă şi mai dureroasă.
Aceşti părinţi vor fi gata să-şi înfrunte propriile deficienţe (egoismul, de exemplu), pe măsură ce le observă şi în proprii lor copii. Ei vor deveni astfel părinţi mai eficienţi, mai exemplari în comportare şi vor fi o adevărată delectare pentru întreaga familie.
Atunci când unul din părinţi va greşi faţă de soţ, soţie ori faţă de unul din copii, el va trebui să-şi ceară iertare pentru comportarea sa. Nu se va ascunde în spatele unei presupuse superiorităţi, ci va permite ca relaţiile din familie să fie modelate după caracterul Domnului Isus. Faptul că îşi recunoaşte propriul păcat, că recunoaşte nevoia iertării, îl vor ajuta să nitc asprimea, să combine spiritul îndurării cu cel al disciplinei.
Stâncă de temelie a familiei este Domnul Isus Hristos. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc" (Ps. 127:1). Aceasta înseamnă că soţul şi soţia trebuie să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu. Domnul şi Mântuitorul vieţii lor. Atâta timp cât părinţii nu vor Fi supuşi voii lui Dumnezeu, fiecare încercare de a construi un cămin fericit va fi zadarnică.Supunerea familiei
O familie supusă şi în ascultare de Domnul este hotărâtă să trăiască conform poruncilor lui Dumnezeu, chiar şi atunci când acestea contrazic „înţelepciunea veacului acestuia". Membrii familiei vor fi bucuroşi să slujească unii altora. Nici unul nu se va aştepta să primească o anume recompensă pentru că şi-a făcut datoria (Luca 17:5-10). Munca va avea o nouă semnificaţie pentru că va fi făcută spre gloria lui Dumnezeu, cu răsplată veşnică (Col. 3:23-24). Soţul nu se va purta urât cu membrii familiei, găsind ca scuză munca sa mult prea grea şi neplăcută. Soţia nu-şi va neglija datoriile familiei pentru satisfacerea plăcerilor personale. Părinţii îşi vor învăţa copiii să-şi facă datoria cu bucurie.
Familia care este gata să-1 slujească pe Dumnezeu cu devotament va acorda mai multă atenţie acelor domenii ale vieţii care necesită îmbunătăţire. Soţiile se vor supune soţilor lor, precum a poruncit Dumnezeu. Soţii îşi vor iubi şi respecta soţiile. Copiii vor asculta de părinţi în toate lucrurile. Părinţii nu vor întărâta la mânie copiii, ca să nu-şi piardă nădejdea (Col 3:18-21). Fiecare membru al familiei va primi instrucţiuni specifice ariei în care acesta e deficitar.
Familiile care trăiesc după planul lui Dumnezeu nu consideră această ascultare şi supunere permanentă ca pe un afront, ca ceva înjositor ori nedrept. Fiecare e conştient că planul lui Dumnezeu este cel mai bun, că toate poruncile au fost date spre binele lor, şi că orice neascultare are un efect nociv pentru întreaga familie. Membrii familiei sunt conştienţi de slăbiciunile lor, apelând însă la mila şi îndurarea lui Dumnezeu, aplicând legea Lui pentru a primi rezolvare şi întărire sufletească. Ei acceptă poruncile Domnului cu o bucurie pe care lumea nu o poate înţelege. Rezultatul supunerii şi ascultării lor este o familie binecuvântată de Dumnezeu.
Părinţii zilelor noastre sunt bombardaţi cu fel de fel de sfaturi privind modul de creştere al copiilor. Sfaturile provin din nenumărate surse c cinând amprenta diferitelor filozofii contemporane. Toate aceste sfaturi ciunate reprezintă nimic mai mult decât un conglomerat de păreri contradictorii, strigate în gura mare de deţinători.
Rezultatul acestei confuzii generale nu e deloc încurajator. Familiile ccn zilele noastre au devenit ca arenele unei scene haotice, în pragul de-castrului. Mulţi dintre părinţii care se confruntă cu probleme familiale se resemnează adesea, şi în disperarea lor nu fac decât să aştepte o minune, ori să se întrebe dacă nu ar fi fost mai bine să nu fi avut copii. Părinţii creştini sunt confruntaţi cu aceleaşi sfaturi provocatoare de confuzie. Mulţi dintre experţii care acordă sfaturi pe această temă nu fac altceva decât să combine psihologia umanistă cu principiile Bibliei. Aceştia accentuează cu plăcere ideea că „orice adevăr este adevărul lui Dumnezeu." Ei scot în evidenţă faptul că „Biblia nu dă instrucţiuni pentru construirea unui avion ori a unei lucrări dentare". în concluzie, părerea lor este că „aurul trebuie căutat oriunde zace", deci orice fel de informaţie este valoroasă pentru creştin. Raţionamentul lor ignoră însă faptul că matematica, fizica, şi chimia sunt discipline care nu fac referinţă la problemele fundamentale ale existenţei spirituale. De multe ori sfaturile lor par a fi creştine, fiind însă fundamentate pe un sistem de idei opus lui Dumnezeu: psihologia umanistă, care este de fapt religie, nu ştiinţă. Această religie pseudo-ştiinţifică a fost fondată de oameni ce au încercat să ofere fel de fel de alternative la problemele de bază ale omenirii, probleme adresate în mod clar în Biblie: originea, natura şi destinul omului, problema păcatului şi a vinovăţiei. Mulţi sunt sfătuitorii care combină aceste ingrediente cu spoiala cunoştinţelor clinice, acoperindu-le mai apoi cu o glazură subţire de versete biblice. Totul pare rezonabil din punct de vedere spiritual, nefiind de fapt decât o reţetă pentru confuzie generală.
Dumnezeu nu doreşte ca poporul Său să explore abisul întunecimii înainte de a savura adevărata cunoaştere a binelui (Romani 16:19b). Satana apare ca un înger al luminii, ademenindu-i cu bucurie pe cei neprevăzători şi conducându-i pe calea pierzării.
Înţelepciunea dumnezeiască
Filozofiile efemere ale oamenilor, opuse total principiilor dumnezeieşti, nu oferă înţelepciunea de care au nevoie părinţii în dificila lor misiune. înţelepciunea nu stă în puterea omului (Ieremia 10:23). Sursa înţelepciunii este Domnul Isus Hristos, Cuvântul Său.
Creatorul acestui univers este Cel ce oferă soluţii clare la situaţiile confuze şi haotice ale familiei contemporane. Cuvântul Său oferă familiei principii dumnezeieşti de viaţă, călăuzind-o înspre limanurile senine. Orice părinte poate cu siguranţă aplica aceste principii. Progresul său pe calea Domnului este garantat. O educaţie înaltă, ori o inteligenţă sclipitoare, ori o avere nu sunt condiţii necesare. Singura condiţie necesară este ascultarea necondiţionată de Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu este clar, contrastând filozofiile contemporane în mod definitiv. Epoca contemporană nu se deosebeşte cu nimic de cea în care a trăit profetul Isaia. Filozofia omului nu poate decât să şchiopăteze în incoerenţe spirituale. Orice filozofie ce nu corespunde totalmente cu principiile biblice este cât se poate de greşită, aducând limic mai mult decât durere şi confuzie (Isaia 8:19-22). Cuvântul lui Dumnezeu precede toate filozofiile omeneşti. Cel ce II are pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor va respinge orice sfat care contrazice cuvintele lui Dumnezeu din Biblie şi va fi atent ca nimeni să nu-1 „fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor , după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos" (Coloseni 2:8).
Din moment ce Hristos este atotcunonscător, principiile Sale sunt suficiente în a-i călăuzi pe părinţi pe calea adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este uşor de înţeles şi plăcut la auz. Este de folos celor mai slabi cu duhul Psalm. 119:130). Mama unui tânăr a fost odată întrebată: „Sunteţi cumva expertă în educarea adolescenţilor ?" Ea a răspuns: „Nu, fiecare adolescent e diferit." Aparenta ei modestie indică de fapt o serioasă deficienţă. Această femeie nu ştie cât de importantă e Biblia în educaţia copiilor. Orice părinte poate deveni un expert în educarea copiilor în măsura în care este gata să studieze învăţăturile biblice. Standardele Bibliei se aplică în aceeaşi măsură copiilor cât şi părinţilor. înţelepciunea părinţilor este oroporţională cu gradul de aprofundare al Scripturii.
Părinţii ce-L iubesc pe Dumnezeu vor medita şi respecta cuvântul Său si apoi, fiindcă aplică legile divine în viaţa lor vor ajunge să aibă mai multă pricepere decât toţi acei profesori sofisticaţi, decât majoritatea autorităţilor în materie. Vor şti să urască orice filozofie ce se opune învăţăturii lui Dumnezeu (Ps. 119:97-104).
Părinţii care ascultă de Dumnezeu vor deveni ca şi Domnul Isus Hristos, a cărui învăţătură era de la Dumnezeu, nu o învăţătură dobândită în şcoli (Ioan 7:15-17). Cu ajutorul lui Dumnezeu, un cuplu tânăr şi fără experienţă poate deveni expert în creşterea copiilor.
O tânără avea grijă de copilul unui profesor universitar, doctor în antropologie, a cărui soţie tocmai se pregătea să-şi ia doctoratul în sociologie. Copilul avea patru ani. Era deosebit de isteţ şi avea un vocabular uluitor. Era însă şi neastâmpărat iar părinţii cu greu îl puteau stăpâni. Dacă nu-i plăcea ceva ce făcea mama lui, o lovea cu mâna peste faţă. Puţin supărată, ea îi răspundea: „Ce s-a întâmplat? Cu ce te-am supărat?" Dacă măi vorbea la telefon, trebuia să-1 roage pe fiu la fiecare zece minute să stea liniştit şi să nu-i conturbe conversaţia.
Tânăra care îngrijea de el, i-a cerut cu fermitate copilului să se poarte cuviincios. Băiatul a înţeles ce i se cere şi s-a supus. Cei doi se înţelegeau zt minune. După câteva luni de zile, profesorul a remarcat diferenţa şi i-a spus tinerei: „Nu înţeleg. Fiul nostru e atât de cuminte şi liniştit când e cu tine." Chiar dacă nu avea nici un fel de experienţă, Biblia a ajutat-o pe această tânără să fie mai înţeleaptă decât părinţii ce aveau studii superioare. Părinţii ce caută răspunsuri pentru întrebările lor la Dumnezeu sunt ilustraţi în capitolul cincizeci din cartea lui Isaia. Dat fiind că învăţătura lor provine de la Dumnezeu, purtarea lor va fi plină de înţelepciune, ştiind să învioreze pe copilul dezamăgit ori supărat, ştiind să-1 mângâie pe soţ în oboseala ori suferinţa lui (Isaia 50:4). Aceşti părinţi şi-au întors feţele spre Dumnezeu, ascultând de El, indiferent de preţul acestei ascultări, ferm convinşi că adevărul administrat după planul lui Dumnezeu are un efect tămăduitor, ferm convinşi că filozofiile omeneşti vor fi nimicite la vremea hotărâtă (Isaia 50:8,9). în vremuri grele ei vor urma pe Dumnezeu plini de hotărâre, conştienţi că „lumina" celui rău duce la pierzare (Isaia 50:10-11).
Multe voci se fac auzite astăzi, dar glasul lui Dumnezeu le acoperă, garantând înţelepciune de părinte pentru toţi cei ce-L ascultă: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările" (Proverbe 3:5-6). Acel ce a creat întreg universul şi a instituit familia ne cheamă să venim la El pentru a primi adevărata cunoaştere a binelui.
Aplicaţie personală
Ascultarea consistentă şi fidelă de poruncile lui Hristos transformă fiecare domeniu al vieţii de familie, al vieţii fiecărui individ. Părinţii care îl au pe Domnul Isus ca Domn vor deschide larg porţile sufletului ca adevărul să intre şi să locuiască în ei. Ei vor fi gata să-şi schimbe comportamentul cu orice preţ, dacă acesta nu se dovedeşte a fi la înălţimea cerinţelor Cuvântului Sfânt. Chiar dacă procesul de reînnoire a inimii e dureros, ei ştiu că orice altă alternativă este mult mai scumpă şi mai dureroasă.
Aceşti părinţi vor fi gata să-şi înfrunte propriile deficienţe (egoismul, de exemplu), pe măsură ce le observă şi în proprii lor copii. Ei vor deveni astfel părinţi mai eficienţi, mai exemplari în comportare şi vor fi o adevărată delectare pentru întreaga familie.
Atunci când unul din părinţi va greşi faţă de soţ, soţie ori faţă de unul din copii, el va trebui să-şi ceară iertare pentru comportarea sa. Nu se va ascunde în spatele unei presupuse superiorităţi, ci va permite ca relaţiile din familie să fie modelate după caracterul Domnului Isus. Faptul că îşi recunoaşte propriul păcat, că recunoaşte nevoia iertării, îl vor ajuta să nitc asprimea, să combine spiritul îndurării cu cel al disciplinei.
Stâncă de temelie a familiei este Domnul Isus Hristos. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc" (Ps. 127:1). Aceasta înseamnă că soţul şi soţia trebuie să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu. Domnul şi Mântuitorul vieţii lor. Atâta timp cât părinţii nu vor Fi supuşi voii lui Dumnezeu, fiecare încercare de a construi un cămin fericit va fi zadarnică.Supunerea familiei
O familie supusă şi în ascultare de Domnul este hotărâtă să trăiască conform poruncilor lui Dumnezeu, chiar şi atunci când acestea contrazic „înţelepciunea veacului acestuia". Membrii familiei vor fi bucuroşi să slujească unii altora. Nici unul nu se va aştepta să primească o anume recompensă pentru că şi-a făcut datoria (Luca 17:5-10). Munca va avea o nouă semnificaţie pentru că va fi făcută spre gloria lui Dumnezeu, cu răsplată veşnică (Col. 3:23-24). Soţul nu se va purta urât cu membrii familiei, găsind ca scuză munca sa mult prea grea şi neplăcută. Soţia nu-şi va neglija datoriile familiei pentru satisfacerea plăcerilor personale. Părinţii îşi vor învăţa copiii să-şi facă datoria cu bucurie.
Familia care este gata să-1 slujească pe Dumnezeu cu devotament va acorda mai multă atenţie acelor domenii ale vieţii care necesită îmbunătăţire. Soţiile se vor supune soţilor lor, precum a poruncit Dumnezeu. Soţii îşi vor iubi şi respecta soţiile. Copiii vor asculta de părinţi în toate lucrurile. Părinţii nu vor întărâta la mânie copiii, ca să nu-şi piardă nădejdea (Col 3:18-21). Fiecare membru al familiei va primi instrucţiuni specifice ariei în care acesta e deficitar.
Familiile care trăiesc după planul lui Dumnezeu nu consideră această ascultare şi supunere permanentă ca pe un afront, ca ceva înjositor ori nedrept. Fiecare e conştient că planul lui Dumnezeu este cel mai bun, că toate poruncile au fost date spre binele lor, şi că orice neascultare are un efect nociv pentru întreaga familie. Membrii familiei sunt conştienţi de slăbiciunile lor, apelând însă la mila şi îndurarea lui Dumnezeu, aplicând legea Lui pentru a primi rezolvare şi întărire sufletească. Ei acceptă poruncile Domnului cu o bucurie pe care lumea nu o poate înţelege. Rezultatul supunerii şi ascultării lor este o familie binecuvântată de Dumnezeu.
RSS Feed
