E iarnă
E iarna. E iarasi iarna, caci vara a trecut,
Urmând de-acum prin geruri s-avem de petrecut! Caci n-ai venit Isuse cum noi Te-am asteptat, Asa cum cata cerbul la ape însetat. E iarna, iar clima e aspra si geroasa, Când vezi asa o lume spre pacat, întoarsa! Iar în noi loveste Crivatu-n obraz, Dorind sa ne provoce, durere si necaz. E miez de iarna, iar timpul tot mai rece, Când vezi atâta lume ca-n pacat se-ntrece! Iar noi avem caldura mai slaba si putina, Fiind multa lipsa de dragoste divina. E iarna! E iarna cea din urma... Sa nu privim la gerul ce taie vieti si curma! Caci Soarele apare ca tara sa-ncalzeasca, Iar Crivatul geros sa n-o mai viscoleasca. Vino! Vino si asteapta iubita surioara, Caci nu-i asa departe un vânt de primavara! El vine în curând sa-mparta-a Sa caldura, Sa nu mai fie friguri si-atâta uscatura. Vino surioaro, vino cât mai iute, Caci vine Cel ce-aduce o dragoste fierbinte! Vine în curând prin nouri El apare, Sa-ncalzesca inimi, arzând cu-nflacarare. Nu privi la frigul ce bântuie Planeta, Sa-L privesti cum vine, nu-ti trebuie luneta. Pasi Sai se-aud sub neaua cea geroasa, Tu s-astepti pe Domnul cu viata ta frumoasa. El aduce-n lume un vânt de miaza-zi, Când pe multi la viata din morti îi va trezi. Nu ramâne nimeni pe Astrul cel geros, Dac-au fost sa creada în jerfa lui Cristos. Vino! Vino sora, frate, Sa primesti caldura ce Domnul o împarte! A ramas putin din iarna cea geroasa... Vino-acum la cruce, sa fii... sa fii, si mai frumoasa. Amin! |
|