Bine ai venit
Iţi spun Isuse Doamne la noi „Un bun venit”!
Fiindcă ai iubit pe omul slab şi mărginit. Ai privit la el de-atunci din veşnicie, Când i-ai dat din bunuri cu multă dărnicie. Pe când era pământul înconjurat de ape, Ai gândit o jertfă din moarte să ne scape. Ţi-a păsat de lume de rai ce nu Te strig - Şi chiar de-atâţia oameni, Te ţin afară-n frig. Ai venit în lume cu atâta umilinţă, Să ne urci pe barca urzită din credinţă. Iar când barca vieţii noastre, e în deriva mare, Vii atunci îndată, cu mreaja de salvare. Noi dorim Isuse sa fii Cârmaciul nostru, Să ajungi la cârma Bunule Maestru. De multe ori pe valuri suntem duşi de vânt, Căci ieşim adesea din bunul Tău Cuvânt. Nu-Ţi mai cerem sfatul Bunul meu Cârmaci, Când vrei din arca noasatră din zdrenţe să descarci. Tu nu admiţi cicloane spre luntrea îndurarii, Să vedem pamântul doar pe fundul marii! Credinţa şi nădejdea ne este încercată, Când nu lăsăm Isuse, barca descarcată. Noi clădim pe punte vicii şi plăceri grămada, Ce împiedică privirea către Ţărm să vadă. Incă mai privim la cele pamânteşti Şi nu vedem o, Doamne când la cârma eşti. Tu Cârmaciul nostru ceri să fii mereu, Să ne duci la Ţărmul unde-I Dumnezeu. Amin! |
|